“Dostoevsky” de Idiotul

Vrei soare, dar fraierul se ascunde si te lasa asteptand. Ok, te observi resemnat si trece! …vrei noapte, luna plina si magica, acompaniata de stele cu miile, mici, albe, galbene, albastre… tablou, ce mai? …Pictura vie ca-n cele mai siropoase povesti, dar primesti nori si bezna moarta; te complaci si trece! …vrei vara in timpul iernii? Vrei toamna in timpul verii sau iarna cand ti-e cald? Vrei singuratate cand esti sufocat de oameni si prezențe, dar traiesti prin contorizarea lor, independent de dorinta ta? Ce vrei? Vrei oameni buni si femei gramada? Vrei relatii interumaneimpersonalesievazive, cand, de fapt, te rogi fara voia ta la spumele marii, la omnizeul si la plurimitologii, pana si la bulangiul ala de soare sa-ti propteasca intr-o zi impara cu sot, fara insemnatate, in calea ta haotica, o amarata, demna de tot ce stii ca ai sa oferi? Realizezi cat esti de cretin si ca tot ce faci e o suma a contradictiilor lumesti? Ok, la baza vrei… cam stii ce vrei…Dar daca nu o sa vina niciodata? Daca a trecut deja? Daca ai fost prost? Daca tre’ sa fii destept pe viitor? Daca trebuie sa fii destept pe viitor, cand sa fie asta? Si cum? Daca, daca, daca… impusca-te, aberezi! Ea nu exista inca, n-o conturezi, nu poti sa fii convins ce forma vrei sa-i dai. Nu stii daca exista si nici macar ea nu stie asta! In confuzia asta stupida se poate trai o viata, se poate muri o moarte si se poate iubi o iluzie, dar cert este ca as risca mii de pagini si 19 pixuri cu mina albastra, de sub care sa iasa fum incercand sa defineasca sentimentul de “complet” pe care ti-l poate stimula o amarata d’asta… Una care sa nu stii de unde a picat, cum a intrat, dar sa stii ca trebuie sa faci pe dracu in patru incat sa n-o lasi sa plece. Cica, dupa parerea stocata in capul meu, sentimentele se simt acolo, in adancul sufletului, undeva intre inima si pancreas, si tin de o perioada mai lunga, tin de profunzime si de afectiune. Emotiile, in schimb, tin de tot ce inseamna instinct, dorinta, pasiune, dar timpul la care se impart e intolerabil mai scurt. Bine, eu mananc acum rahat in legatura cu un statut, ceva! Ceva ce traieste peste sentiment si emotie! O chestie bolnava ce transcede peste timp, instinct, atractie, pasiune si dorinta… peste cliseul ala prost, denumit “Iubire”, si peste idei, pareri si tipare. (Da, chiar nu mai am idee despre ce vorbeste concret baiatu’ asta; idiotul ridicat cu mana pe sus, gata sa defineasca el, sa stampileze el, sa isi ragaie mandru parerea umila , dar fiti cu mila, va rog). E vorba de dorinta unui El de a simti prezenta unei Ea, atat de aproape, de intens, de vicios, incat diferenta dintre a renunta si a cladi sa fie facuta de un impuls puternic de moment, bazat pe o simpla logica: e a mea sau nu e a mea! …incat singura ratiune vie din tangenta trasata pe linia vietii sa depinda totalmente de situatia de indestulare sau, respectiv, de neajuns pe care ti-o pune pe tava o asemenea legatura. O legatura grea, o rana adanca pe pielea traiului tau, pregatita sa te omoare c-o mana si sa te hraneasca cu alta, sa te invie ca pe zeii “drogati” cu ambrozie si sa te tina infometat… sa te dea cu capul de pereti si sa stii ca in bratele-i vei gasi mereu alinare si confort. Sa depinzi si sa oferi! Sa ceri si sa primesti! Sa AI si sa speri! Sa pierzi speranta si sa afli bucuria recastigarii ei… Sa simti! Idiotule!

 

raLem