Romanul s-a nascut …curva.

Din pacate, dreptul la vot este dat din nastere si se activeaza cand faci 18 ani. Spun “din pacate” pentru ca, la fel ca multe alte drepturi, ar trebui castigat abia dupa ce subiectul ar fi supus unei serii de teste psihologice.
Hater ocazional de profesie, tin sa urlu ca sunteti niste prosti si ca nu ma intereseaza parerea voastra ce-mi floodeaza digitalu’ si ale sale multiple canale. Sunt convins ca multi dintre voi habar nu aveti de ce nu Ponta, dar tipati mai tare decat o femeie violata sa nu cumva sa Ponta. Nici eu nu Ponta, stati fara liniste, dar motivele mele sunt absurde pentru ca nu fac politica. Eu nu-l voi vota vreodata pentru ca seamana cu ceva iesit din intersectarea lui Kim Jong-un cu Ding Junhui si pentru ca e din PSD, partid care, indiferent din cate si ce litere e format, tot PCR il citesc.
Un al doilea topic absurd, succedat de motive la fel de tampite, dar importante pentru mine, ar fi Iohannis. Il votez pe Iohannis pentru ca e mason si oricum astia ne conduc… asa macar stim o treaba. Il mai votez pentru ca Sibiul arata bine, pentru ca imi place numele lui si pentru ca are deja 6 case… a furat cinstit destul, a fost destul de inteligent cat sa nu fie prins, acum e bine-mersi si, probabil, pus pe treaba!

Deci… Muie Romania! O tara de care mi-e scarba, cu un sistem administrativ pe care daca as voma ar trebui sa se simta onorat (el, pe persoana fizica), acolo unde fiecare a fost obisnuit cu ceva de genu’: daca vrei sa ai succes trebuie sa il calci pe celalalt pe coaie si acolo unde suntem patrioti abia cand joaca Nationala cu Ungaria.
Vorba poetului:
Daca as fi pentru o zi presedinte,
v-as amaneta pe toti si nu m-ati prinde!

Pe-ri-sa-bil

Inainte parca erau oamenii mai atragatori in cluburi. …Parca veneau mai bronzati de la mare, nu cu dureri de cap si “onoare” patata; parca erau mult mai frumoase cuplurile de aceeasi varsta decat asocierile amoroase financiar-parentale din ziua de azi.
…Parca era mai intriganta perioada aia cand nu era asa de usor sa ti-o tragi cu cine vrei si highlight-ul noptii era cand o sarutai pe plaja. 
Ne-am dus inconstient la dracu! Cu bilet de dus…

Avem puls!

Ieri:

Am 27 de ani si simt ca am trait destule din cate-mi poate oferi viata asta… clar cu mult mai multe decat se traiau pana la 27 de ani, pe vremea parintilor nostri. Stiu ca am inceput precum isi incepe un sinucigas ultima scrisoare, dar nu e cazul… altceva vreau sa precizez! Inceteaza sa gandesti in stereotipuri!
Voiam sa zic ca ma simt updatat, norocos, onorat, indestulat, experimentat, barbat si, totodata, …nesatisfacut, poate putin trist, poate chiar deprimat, frustrat, dar, intr-un mod ciudat de natural, resemnat! Mimez estetic si comportamental o figura multumita! Apar ca un ins foarte relaxat, sigur pe el si pe puterile lui, care poate oricand sa realizeze orice si care are baza intelectuala potrivita pentru a infrunta orice fel de dialog sau polemica. Da’ nu-s asa… Pe langa frustrarile de zi cu zi, apare una imensa pe termen nelimitat, o resemnare ciudata, menita sa-mi fie partener de viata pana la moarte, care e ruda cu pesimismul si mama tuturor superficialitatilor. Sper sa nu dea nastere unui nou eu, la fel de superficial! E o frustrare de natura sentimentala, cum ca niciodata nu ma voi mai putea indragosti, ca am sufletul tocit, ca uit cum sa zambesc din iubire… ca le-am vazut pe “toate” si ca, odata cu asta, automat, nu mai poate exista o alta multime, in afara lui “tot”, care sa aduca o raza de speranta… Aduc in fata sentimente de dispret, uit sa dau sanse oamenilor, cu toate ca pastrez o urma de optimism… inca sper, totusi, in ceva, dar parca astept sa ma loveasca orbeste si in acelasi timp tin garda sus si tare cat sa nu cumva sa fiu lovit!

Ăăă… AU!!!

Azi (in continuare):
Mi se pare ca singura chestie ce nu poate fi simulata si sTimulata e forta sentimentelor si directia lor. Cred ca poti gasi forta launtrica sa le pui stop, dar sa le pornesti, sa le ghidezi si sa le controlezi, daca o iau razna, e aproape imposibil! Cred ca asta e argumentul cel mai argument pentru care nelinistea, frustrarea si resemnarea erau familiare pentru mine.
…Am zis “ERAU”! Ieri m-a lovit ceva orbeste! 🙂

raLem

Musafiri NE:poftiti/simtiti

Uite, care-i treaba: Niciodata nu mi-au placut nesimtitii, prostii, tiganii sau ungurii. Am un procent de ura pentru fiecare dintre categoriile de mai sus si nu ma simt de blamat pentru asta! Fiecare din categorii isi cunoaste vina pentru ura ce i-o port, dar cand toate cele patru de mai sus se intalnesc, se plac si isi fac cuib intr-un singur om/loc, iti poti da seama cam ce nivel de toleranta pot sa am pentru un asemenea specimen si cu cata nonsalanta l-as calca pe cap cu rotile de la masina, daca as sti ca nu patesc nimic d.p.d.v. legal. Nu scriu acum miscat de faptul ca maine are Romania mare-meci-mare cu Ungaria la fotbal, pentru ca oricum avem o tara de cacat, o echipa de cacat cu niste jucatori de cacat in frunte cu cacatul sef – “Briliantul” – supraumflat de glorie fortata si nu numai, dar scriu miscat de incalcarea regulilor elementare de etica.
Daca te stii si ungur, si prost, si tigan ca si comportament si mai ai tupeul sa incalci reguli de bun simt, cum ar fi: esti sau ai fost musafir la noi in tara, poarta-te ca atare! Nu poti sa uiti ca esti musafir nepoftit si sa te vrei stapan acolo unde abia te suport. Daca putoarea stramosilor tai a facut purici timp de aproximativ o suta de ani pe pamant romanesc, iar ai tai compatrioti s-au retras umili la ei in grajd, dincolo de Oradea, nu inseamna ca Transilvania iti apartine!! Ce stim? Noi suntem aici de mii de ani… Ce crezi? Si noi am pierdut bucati Ucrainei, Bulgariei, dar nu ne auzi ca ne plangem sau ca romanii ramasi acolo vor scoli si autonomie…  Daca familia ta a ramas aici, in judete precum Covasna, Harghita, Mures, si de muuuulta vreme te lasam sa traiesti si sa ne respiri curatul aer subcarpatic, sa ne utilizezi bunurile si foloasele, te lasam sa-ti imprietenesti copiii cu copiii nostri, sa mearga la aceleasi scoli, sa fie tratati in mod egal, whatever, iar tu te intinzi mai mult decat te tine plapuma si vrei in mijlocul tarii mele sa ai o mini-tara a ta, vrei scoala ta in limba ta, vrei primarie cu primar la fel de spurcat ca tine, vrei partid politic, iar ratatii pe care, cica, trebuie sa-i numesc conducatori ai tarii mele iti permit asta, indiferent de decizia mea, ca parte a electoratului, vrei denumiri ale localitatilor din tara mea, localitati proclamate si atestate acum SUTE de ani in limbaj traditional romanesc… Ok, vrei, dar nu inseamna ca e si normal ce ne ceri, ci inseamna ca esti o scursura a societatii care nu-si vede locul si lungul nasului. Inseamna ca raca asta dintre romani si maghiarii din Transilvania n-o sa inceteze niciodata daca nu ti-e putin rusine si daca nu inveti sa apreciezi ca ne prefacem cu greu, dar cu succes, ca esti binevenit! De fapt: nu esti binevenit, esti acceptat doar pentru ca este ilegal sa te izgonim! Este etic sa te tratam ca pe un om egal noua, asa cum te-ai nascut, dar este imoral sa vii si sa pretinzi la mine in “casa” ca iti apartin bucati din ea mai mult decat mie!
Invata-ne, in gatu’ ma-tii, limba, ca asta-ti este limba nativa si oficiala! Invata sa ne respecti legile, ca astea sunt singurele care te mai tin in viata! Invata ca imnul tau este “Desteapta-te romane”, nu latura aia de cantec fara personalitate! Invata ca steagul care-ti apare pe buletinul nemeritat este cu ROSU, GALBEN si ALBASTRU! Invata ca indiferent daca ma-ta, tac-tu, bunica-tu sau alte animale din arborele tau genealogic au fost unguri, daca te-ai nascut aici, esti ROMAN! Poate ca te-ai nascut cu o pedeapsa mai mare decat poti suporta, nu neg, poate si eu imi doresc sa ma fi nascut in Finlanda sau in America, dar asta e! Traim cu ce avem! Din pacate, noi va avem pe voi!

Fraternizare cu inamicA

Sunt doua categorii de barbati. Prima o denumim simplu: “Cei care nu au aflat inca”, iar aici intra alte doua subcategorii – “cei care vor afla la un moment dat” (speram ca nu prea tarziu) si “cei care nu vor afla niciodata” (ce idioti) pentru ca nu au intalnit destule femei, pentru ca nu le plac femeile sau pentru ca au avut norocul sa intalneasca una si buna.

O a doua categorie se refera la “cei care stiu”, iar un subiect ca asta ar fi eseu de licenta in facultatea vietii. Se refera la cei care stiu ce poate face o femeie… cat poate distruge cu un simplu gest, o simpla privire cu un simplu gand. Cat rau poate face voluntar sau involuntar, iar daca si inteligenta e de partea gandurilor si faptelor ei si actiunile ii sunt voluntare, pregatiti-va pentru un razboi nuclear la nivel psihic. Cunoscand toate astea, de cat curaj sau de cata prostie ai nevoie sa te reaventurezi in jungla raiului pe care il pot oferi? Cata inconstienta sa emani sau cata placere sa emanE Ele astfel incat sa stii ce poti sa patesti si orbeste sa reincerci? Motivul pentru care sunt de parere ca femeile reprezinta cel mai nociv drog de pe fata pamantului, daca este consumat iresponsabil, este pentru ca oricat de constienti am fi de raul pe care il pot face, inca le iubim si ni le dorim in fel si chip. Noi, care stim ce pot, n-avem nicio scuza ca ni le dorim fie pentru o noapte. E un alt tip de dorinta, ce-i drept, dar trebuie sa le recunoastem si astfel importanta! Optimismul prostesc si cruda realitate se unesc si intervin in situatia in care nu le doresti pentru o singura noapte, ci pentru ceva mai mult sau “mai” nelimitat: Aici esti constient ca oricat de mult rau ar putea face o femeie, i-ai gustat din roadele binelui, i-ai savurat din placerile ascunse si ai devenit dependent de prezenta Ei. Fie ca ai ales sa te bucuri de natura Ei cu aceeasi incredere oarba, fie ca ai ales sa te bucuri de compania Lor episodic, le-ai ales! Si le-ai ales pentru ca sunt niste fiinte fascinante, de neinteles, surori cu apocalipsa, dar mame ale evolutiei, care stiu cum si pot distruge la fel de repede pe cat pot constui, dar fara de care stii prea bine ca nu poti trai! Oh, si cum pot construi!!! …iar daca femeia pe care ai ales s-o ai langa tine cunoaste valoarea binelui pe care il poate aduce si nu pierde controlul asupra faptelor ei, astfel incat sa-ti permita tie, prostule, sa-i fii iubit, sclav, egal, superior, inferior… sa-i fii barbat, fara pericolul de a-ti demasculiniza si bucatile umane ramase din increderea oferita, lasa-ma sa te jignesc sincer cand zic: Norocosule!

…Pentru acele femei: Se pare ca va iubim mai mult decat va detestam, se pare ca avem nevoie de voi mai mult decat va dam impresia ca avem si se pare ca vrem sa va intelegem mai mult decat ne lasati sa o facem.

La multi ani, dragelor! Va iubim!…

La multi ani, Mama! Te iubesc!

La multi ani, Sor-mea! Te iubesc!

raLem

Multa lume, putini oameni

Va zic “La multi ani” sub o forma selectiva. Imi place sa cred ca nu toata lumea merita o astfel de urare, iar, sincer sa fiu, daca ni se impune sa avem “new year resolutions” ca sa fim in trend, una de-a mea ar fi fost sa ramanem mai putini… cu mult mai putini! Ah, si sa aleg eu care…! Pot?…sau, si mai misto, oamenii sa ia infatisare conform personalitatii lor. Daa, iar banii sa fie castigati in functie de potential, talent si daruire, nu printr-un carambol de sanse si situatii. Daaa, as face cumva sa ne nastem saraci, cu un cont bancar afiliat, sa o luam de la 0, sa nu mai conteze mami si tati, iar castigurile sa vina in functie de “nota” de la purtare din decursul unei vieti. As face cumva sa ma intorc in timp, atunci cand s-au distrus valorile morale si, si sa stopez evolutia involutiei. Nu, nu ma cred special, in mine sunt la fel de distruse toate calitatile de om, tocmai d’aia spun ca as vrea sa ma intorc in timp.Ce as face cu femeile? Multe ar merita desfiintate, dar nu! Poate ca odata cu noile mele rezolutii n-ar mai exista sa se combine minore cu mosi pentru o geanta LV, tipe misto cu fatalai de bani gata si masini scumpe… nu s-ar mai fute toate cu Bendeac, cu Morar, cu Poponet, Steblea sau mai-stiu-eu-ce-alte-specimene si, poate, s-ar “uita” doar la ce se gandeste, cum se simte, in ce fel se iubeste sau DACA se gandeste, la cum e sexul si daca nivelul de pasiune e direct proportional cu atentia acordata… poate abia atunci n-ar mai fi un preludiu situatia financiara sau notorietatea individului. Bombardat cu informatii de genul “si femeile sunt oameni”, concluzionez ca e perfect valabil si invers. Asadar, pentru noul an va doresc sa fiti mai putini! …daca nu se poate, macar mai buni si mai putin proaste! La multi ani!

raLem

“Dostoevsky” de Idiotul

Vrei soare, dar fraierul se ascunde si te lasa asteptand. Ok, te observi resemnat si trece! …vrei noapte, luna plina si magica, acompaniata de stele cu miile, mici, albe, galbene, albastre… tablou, ce mai? …Pictura vie ca-n cele mai siropoase povesti, dar primesti nori si bezna moarta; te complaci si trece! …vrei vara in timpul iernii? Vrei toamna in timpul verii sau iarna cand ti-e cald? Vrei singuratate cand esti sufocat de oameni si prezențe, dar traiesti prin contorizarea lor, independent de dorinta ta? Ce vrei? Vrei oameni buni si femei gramada? Vrei relatii interumaneimpersonalesievazive, cand, de fapt, te rogi fara voia ta la spumele marii, la omnizeul si la plurimitologii, pana si la bulangiul ala de soare sa-ti propteasca intr-o zi impara cu sot, fara insemnatate, in calea ta haotica, o amarata, demna de tot ce stii ca ai sa oferi? Realizezi cat esti de cretin si ca tot ce faci e o suma a contradictiilor lumesti? Ok, la baza vrei… cam stii ce vrei…Dar daca nu o sa vina niciodata? Daca a trecut deja? Daca ai fost prost? Daca tre’ sa fii destept pe viitor? Daca trebuie sa fii destept pe viitor, cand sa fie asta? Si cum? Daca, daca, daca… impusca-te, aberezi! Ea nu exista inca, n-o conturezi, nu poti sa fii convins ce forma vrei sa-i dai. Nu stii daca exista si nici macar ea nu stie asta! In confuzia asta stupida se poate trai o viata, se poate muri o moarte si se poate iubi o iluzie, dar cert este ca as risca mii de pagini si 19 pixuri cu mina albastra, de sub care sa iasa fum incercand sa defineasca sentimentul de “complet” pe care ti-l poate stimula o amarata d’asta… Una care sa nu stii de unde a picat, cum a intrat, dar sa stii ca trebuie sa faci pe dracu in patru incat sa n-o lasi sa plece. Cica, dupa parerea stocata in capul meu, sentimentele se simt acolo, in adancul sufletului, undeva intre inima si pancreas, si tin de o perioada mai lunga, tin de profunzime si de afectiune. Emotiile, in schimb, tin de tot ce inseamna instinct, dorinta, pasiune, dar timpul la care se impart e intolerabil mai scurt. Bine, eu mananc acum rahat in legatura cu un statut, ceva! Ceva ce traieste peste sentiment si emotie! O chestie bolnava ce transcede peste timp, instinct, atractie, pasiune si dorinta… peste cliseul ala prost, denumit “Iubire”, si peste idei, pareri si tipare. (Da, chiar nu mai am idee despre ce vorbeste concret baiatu’ asta; idiotul ridicat cu mana pe sus, gata sa defineasca el, sa stampileze el, sa isi ragaie mandru parerea umila , dar fiti cu mila, va rog). E vorba de dorinta unui El de a simti prezenta unei Ea, atat de aproape, de intens, de vicios, incat diferenta dintre a renunta si a cladi sa fie facuta de un impuls puternic de moment, bazat pe o simpla logica: e a mea sau nu e a mea! …incat singura ratiune vie din tangenta trasata pe linia vietii sa depinda totalmente de situatia de indestulare sau, respectiv, de neajuns pe care ti-o pune pe tava o asemenea legatura. O legatura grea, o rana adanca pe pielea traiului tau, pregatita sa te omoare c-o mana si sa te hraneasca cu alta, sa te invie ca pe zeii “drogati” cu ambrozie si sa te tina infometat… sa te dea cu capul de pereti si sa stii ca in bratele-i vei gasi mereu alinare si confort. Sa depinzi si sa oferi! Sa ceri si sa primesti! Sa AI si sa speri! Sa pierzi speranta si sa afli bucuria recastigarii ei… Sa simti! Idiotule!

 

raLem

Dor nebun de bun!

Mi-e dor de ducă… Mi-e dor de drumuri lungi cu destinații scurte! Mi-e dor de pași rapizi pe cărări lente! …de impulsuri controlate, scăpate din gânduri latente! Mi-e dor de Simplu și de Bine! Mi-e dor de un drog nociv, căruia să-i spun “Tine”!…și mi-e scârbă de Acum și de Voi! Mi-e scârbă de drumuri lungi cu destinații proaste! …de pași lenți, în spate. Mi-e greu să nu mai simt impulsuri … controlate, scăpate din gânduri latente. O să-mi lipsească tot mai mult ziua de Ieri pentru că Azi nu arată deloc bine ziua pe care am văzut-o Mâine!

 

raLem

Defecatiile facebook-ului

… O natie de intelectuali inculti… Menita sa impresioneze frumoase tarfe goale prin gesturi ample, pline si dornice zadarnic de a fi catalogate drept unice. Gesturi de natura romantica, erotica sau economica “la fel de egale” cu zero ca si personajul care le executa. O tara in care frumusetea fortata a tarfei si tentatia bogatiei sociale ghideaza mintea stupidului intelep inspre prostirea lui permanenta. O adunatura de nimeni in care cea mai urata forma de frumos distruge adevaratele valori si frumuseti spirituale! O natie in care orice ratat e cineva; unde cei care au ceva de spus sunt ignorati, iar cei care urla nimicuri sunt idolatrizati doar pentru ceea ce reprezinta; unde meritul nu mai merita, unde trofeele nu se mai castiga, unde invingatori nativi pierd in fata superficialitatii si unde – scarbit de animalele umanoide – traiesc involuntar.

Ati stricat lumea printr-un sistem de valori devalorizate!

raLem

Anatomia unui suflet

Anatomia suporterului rapidist a fost intotdeauna diferita fata de cea a unui tipar standard. Folosim inima pentru a asculta si tot corpul pentru a transmite. Vorbim prin atitudine si cerem socoteala mainilor ce nu ne urmeaza comenzile, continuand sa aplaude. Privim cu ochii larg deschisi, dar gesturile nu apartin unei gandiri logice; ne bucuram si simtim fiece dezamagire cu sufletul, insa gura nu ne asculta comenzile – continua sa cante! Continua sa scandeze numele echipei favorite, iar palmele, inrosite de aplauze, ignora orice semnal dureros transmis creierului, batand fara oprire pana la ultimul fluier. Nu intram in tiparele suporterului normal, pentru ca nu iubim o echipa normala. Iubim o echipa nebuna, o echipa cat o mie de femei capricioase, care mai de care mai frumoasa si mai atragatoare. Cu cat te dezamageste mai tare, cu atat vrei sa ii arati ca dragostea pe care i-o porti este neconditionata si ca, poate, nu te merita, dar irefutabil – te are! Iubim un fenomen ce nu poate fi controlat de noi; suntem prea mici. Este un fenomen controlat, poate, de cei 11 care isi varsa sudoarea pe teren…? Este controlat, poate, de o organigrama administrativa, total separata ca principii de tot ce inseamna fotbalul, ca sport si ca valoare sentimentala…? Este controlat, poate, de al 23-lea om din teren, cel mai des hulit si cel mai intens blamat pentru insucces…? Nu mai conteaza, suntem prea mici… Dar impreuna suntem cei mai puternici! Secretul nu sta in a arunca vina si tristetea peste terte entitati, ci in a ne asuma faptul ca am fi putut mai mult. Ne ridicam de jos, ne scuturam de rasetele celorlalti, de batjocura unui adversar nedemn, de insuccesul propriu si din umbra celui triumfator si continuam sa speram, sa visam! Nu suntem dezamagiti de echipa, de arbitri, de conducere, de efortul depus sau de nedreptatea cu care ne-a fost furat un vis. Ne multumim cu lucruri mici si spunem ca am avut un imn mai frumos si ca l-am ascultat mai demn decat ceilalti. Ne multumim sa spunem ca i-am depasit fonic si estetic la capitolul galerie si ne “imbatam cu apa rece”, constatand ca am jucat mai bine, dar ne intoarcem tristi acasa. Ne intoarcem cu mainile goale, stiind ca fiecare din zecile de mii de suporteri putea aduce in buzunar o mica cupa. Cupa invizibila pe care fiecare si-o dorea pentru el, o cupa morala binemeritata dupa un efort depus cu stoicism. Nu suntem dezamagiti de nimeni si nimic, dar e ceva ce roade adanc in anatomia sufletului rapidist: putea, macar, sa castige cel mai bun! 🙂

 

raLem